Învaţă de la ape să ai statornic drum,
învaţă de la flăcări că toate-s numai scrum, învaţă de la umbră să taci şi să veghezi,
învaţă de la stâncă cum neclintit să crezi.
învaţă, învaţă.

Învaţă de la soare cum trebuie s-apui,
învaţă de la piatră cât trebuie să spui,
învaţă de la vântul ce-adie pe poteci,
cum trebuie prin lume de liniştit să treci,
învaţă, învaţă... .

Învaţă de la toate, căci toate-ţi sunt surori
cum treci frumos prin viaţă,
cum poţi frumos să mori.
Învaţă de la vierme că nimeni nu-i uitat,
învaţă de la nufăr să fii mereu curat,
învaţă de la flăcări ce-avem de ars în noi,
învaţă de la ape să nu dai înapoi,
învaţă, învaţă.

Învaţă de la umbră să fii smerit ca ea,
învaţă de la stâncă să-nduri furtuna grea,
învaţă de la soare ca vremea să-ţi cunoşti,
învaţă de la stele că-n cer sunt multe oşti,
învaţă, învaţă.


Învaţă de la greier, când singur eşti să cânţi,
învaţă de la lună să nu te înspăimânţi,
învaţă de la vultur când umerii ţi-s grei,
şi du-te la furnică să vezi povara ei.
învaţă, învaţă,

Învaţă de la floare să fii gingaş ca ea
şi mielul să te-nveţe să ai blândeţea sa,
învaţă de la păsări să fii mereu în zbor,
învaţă de la toate că totu-i trecător,
Învaţă, învaţă...

Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci
să-nveţi din tot ce piere,
cum să trăieşti în veci.

Text: Traian Dorz, Nicolae Moldoveanu, Costache Ioanid