Poate îmi e sărac vocabularul
Şi nu găseşti cuvinte elevate
În tot ce spun, dar e o simplitate,
Prin care orice om, prieten, frate,
Vreau să-nţeleagă ce este Calvarul.

Eu nu-s un om de vază pe pământ,
Şi nu am şcoli înalte, doctorate,
Dar când am fost iertat de tot şi toate,
Eliberat de greşuri şi păcate,
Am înţeles ce-nseamnă să fii sfânt.

Am un exemplu chiar Dumnezeirea
Ce S-a-ntrupat, luând chip de Prunc umil
Şi câtă slavă-era-n Acest Copil,
Isus, Om-Dumnezeu, un Fiu docil,
Ce ne-a adus prin jertfă, mântuirea.

Nu haina face-n om valoare mare,
Nici marca de renume nu-ţi dă vot,
Dar dacă-L ai pe Domnul Savaot,
Din tine dau lăstari, chiar de eşti ciot,
Căci El revarsă binecuvântare.

Şi-n simplitate stă adesea Harul,
În lucruri care nu-ţi atrag privirea,
De-aceea, importantă-i mântuirea,
Nu ce îmbracă şi-ţi hrăneşte firea,
Căci astea sunt spre ceruri, stăvilarul.

Poate îmi e sărac vocabularul
Şi nu găseşti cuvinte elevate
În tot ce spun, dar e o simplitate,
Prin care orice om, prieten, frate,
Poate cunoaşte ce este Calvarul.

O jertfă pentru om din veşnicie,
Gândită de-un Părinte iubitor,
Ca cel ce crede, dintr-un muritor,
Să fie-etern! Există-un Salvator!
Nu vrei să bei şi tu din Apa Vie?

Să nu ne amăgim prieteni, timpul
Nu stă pe loc, curând vom trece pragul
Ce stă-nainte! Domnul cu tot dragul,
Vrea ca şi tu să-I întregeşti şireagul,
Ce-I înfăşoară-n veşnicie nimbul...

29/08/14, Irun- Lucica Boltasu