Lacrimi mângâiate
Lacrimi în formă de flori,
Dăruite-n sărbători,
Lacrimi de inimi rănite,
De mâinile obosite,
De genunchii îndoiți
Dar de Domnul Sfânt, primiți.
Lacrimi de țară în jale,
Din inimi strigând: Onoare!
Lacrimi de ''bice -ajunse''
Și vorbe în Duhul ''neunse''...
Lacrimi, lacrimi - bucurie!
''Mamă -plânsă'' pe hârtie.
Lacrimi pentru cei străini,
Prinși în grelele - suspini,
Pentru cei ce-s dispăruți,
Fără Legământ avuți...
Lacrimi la închinăciune,
Ascunse în fapte bune,
Mulțumiri în pocăință
Pentru sfânt-dreapta - credință.
Lacrimi cu obraz de foc,
Pentru cei ce nu se mai întorc.
Lacrimi cu brațul de leagăn,
Când pe Domnul Sfânt Îl cheamă.
Lacrimi după dor de El,
După cer, Emanuel,
După Masa cea întinsă,
Und' se şterg fețele plânse...
în „dor de El”. Toate lacrimile amintite sunt și motivații de rugăciune și Dumnezeu să ne asculte.