Enigma Timpului

Mă uit la timpul care zboară
Pe pânza vremii lăsând scris
Doar c-amintirea cea de vis
Ce poartă-n sunet de vioară
Melancolii, din viaţa amară,
Pierzându-se-n eternu-abis.

Mă uit la timpul care trece
Ducând cu el spre veşnicii
Prea multe dintre nostalgii
Ce de gândeşti te lasă rece,
Privind la tot ce se petrece
’Ncotro te duci, de unde vii.

Mă uit la timpul ce nici când
El nu s-o-ntoarce niciodată
Din calea sa nestrămutată,
Căci hotărît, e doar un rând
Prin viaţa aceasta el trecând,
Să-şi pună pecetea marcată.

Mă uit la timpul ce se duce
Chemat de Forţa creatoare,
Grăbind sfârşitul ce se pare
Că viaţa cea de veci aduce
Prin Jertfa sacră de la cruce,
A Domnului scumpă salvare.

Flavius Laurian Duverna
03 septembrie 2014