Bobul de grâu căzut

Când bobul de grâu e căzut,
Și tapla străină îl calcă,
Când zace-n străin așternut,
În lumea străină-săracă,

Când geamăt din el se aude
Și-și plânge de milă-n străini:
-Opreste-Te Doamne, Te-ndură
Și-l scoate din mărăcini!

Când păsări străine-l pândesc, dau târcoale,
Să-nghită bobul căzut,
Oprește-Te Doamne... alungă corbii
Și fă-Ți din palma zdrobită, scut.

Când seara-și arată răcoarea
Și noaptea-și arată fața - străină,
Spre bobul de grâu ce-i căzut,
Vino degrabă, ajută-l Doamne; Lumină!

Căci grâu-n Lumină trăieşte,
Nu-n negura ce secătuiește;
Tot gustul din bobul de grâu,
Ridică-l, ajută-l şi planu'lcel rău, zădărnicește!