Iubire şi iertare

M-am încrezut în oameni şi parcă-s blestemat,
Încrederea aceasta doar suferinţi mi-a dat,
Căci mintea mea şi duhul spre-aceştia am deschis
Şi în final ajuns-am un paria, un proscris.

M-am încrezut în oameni şi mult rău am făcut,
Ne spune clar Cuvântul, că nu e de crezut
În inimă, aceasta e-atât de-nşelătoare,
Acum primesc răsplata şi Doamne, cât mă doare!

M-am încrezut în oameni. . . dar când am fost lovit,
Eu am privit la cruce, la Domnul răstignit,
N-am judecat! Cu gândul la suferinţa Sa,
Mi-am zis: "Ce comparare pot face cu a mea? "

M-am încrezut în oameni, dar văd că bine nu-i,
În tot ce e sub soare e harul Domnului,
Nimic bun nu există în om, dar Dumnezeu,
Ne-a dat o nouă şansă şi Duh din Duhul Său.

De-aceea vreau Părinte să înţeleg deplin,
Care mi-e rostu-n lume şi planul Tău divin,
Să caut mereu alinul în promisiunea Ta,
De clipa mă doboară, Tu mă vei înălţa.

Vorbeşte-le acelor ce îşi "trăiesc viaţa",
Că nu ştiu dacă mâine vor prinde dimineaţa,
Că bogăţia lumii nu-i va îndreptăţi,
Să-Ţi stea alături Doamne, atunci când vei veni.

Cu cât adună omul aicea pe pământ,
Cu-atât mai mult se rupe de tot ce este sfânt,
De-aceea în veghere, cu ochii către soare,
Cer peste oameni Tată, iubire şi iertare!

05/09/14, Barcelona- Lucica Boltasu