Toamnă-regină

Împodobită ca de... concert-regal,
Natura-i primenită,
În noua haină ruginie în care,
Verdele e... pal și-aproape că nu mai există.

Arămi sclipind în soarele de toamnă,
Și galben... cât cuprinde,
În mulțumiri de noul strai,
Se-admiră pe furiș, ''disitinsa Doamnă.''

Își oglindește faţa, soarele-n culoare,
Căci vara-ntreagă a lucrat,
Să-mpodobească-n frunza ruginie,
Pădurea-n strai de neuitat.

Se-apropie-n răcoare vântul,
...'Ntinzându-i brațul-cavaler,
Șoptindu-i în ureche, Doamnei,
...Povesti de ieri... de-alaltăieri...

Și-n piruet' pornesc-mpreună,
În colindări-n culori-rugini,
EL o înalță-n vals de frunze,
Iar ea se-nvârte-amețitor,
Ca... ''străbunicele-i regini''.




...e toamnă...