RUGĂCIUNEA

*
Rugăciunea... e cheie... deschide ușa raiului.
Rugăciunea în taină... urcă pe raza harului.
Rugăciunea naşte... în inimă credincioşie,
Şi-n suflet așterne... sfinţire... armonie.

Rugăciunile-n taină, chiar cu strigăte mute,
Zădărnicesc planurile... de vrăjmaş făcute.
Ori de câte ori... răul... întunecă orizontul,
Folosește rugăciunea înfocată... la Domnul.

Rugăciunile vii... din zori până-n seară,
Alungă demonii nopţii, rup a morții gheară.
Rugăciunea... ţine cerul neprihănirii deschis,
Şi în furtună... sfințirii... nu va fi cerul închis.

De rugăciune... o clipă să nu ne despărțim,
Domnului... necontenit... să-i mulțumim,
Pentru... viață... ploaia binecuvântărilor,
Și lumina... ce risipește negura tenebrelor.

Din Soarele veşnic curg razele îndurărilor
Și păleşte noaptea sub strălucirea astrelor.
Satan cu întreaga oștire duce luptă încinsă,
Fă rugăciunea... ține uşa cerului deschisă.

Biruinţa luminii... în inimă pace coboară,
Cu rugăciunea ce dă inimii linişte interioară.
Care... poartă har... mireasma divinului mir,
Și smerenia... din al primăverii, etern zefir.

Dă drumul rugăciunii cu mulţumirea în ea,
Folosește fără zăbavă... din plin... rugăciunea,
Cheia... care... vrea să ne-o fure... infernul.
Înalță rugăciunea necurmată... la Domnul.

Regele veşniciei... va opri furtuna îndată,
E lângă tine... mereu... când eşti încercată.
Domnul... pacea... ştie şi poate s-o dea...
Ridică rugăciunea cu mulțumirea în ea.

Amin!