Desfrunzire!

Incep sa cada frunzele ca “ieri”
Si ganduri zboara spre necunoscut
Ne plangem tristi amarele placeri
Sau bucurosi zambim la dulcile dureri
Miresmele “vietii” ce-mpreuna le-am avut.

Azi orice frunza care cade,… doare
E ca o amintire ce-i uitata
Si chiar insotita de raze de soare
O clipa luceste si,… zboara dar,…moare
Nu se intoarce nicicand,…niciodata!

Sant stranse cu grija-n frunzar de copii
-Doar poze pastrate in vechiul album-
Si sigur o vreme-n curand va veni
Cand nimeni de noi,nimic n-o mai sti
Doi arbori tristi la margine de drum.

In linistea serii aud parca soapte….
“Din frunze cazute pierduta nu-i una!
Cu multa migala sant puse de-oparte
Sant stranse ‘mpreuna de Cel ce imparte
Din frunze de aur sa-ti faca cununa!

Alunga tristetea si lasa sa-ti cada
O frunza in stanga , in dreapta vreo doua
Prin desfrunzirea-ti lumea-n jur sa creada
Ca Toamna-i frumoasa si apoi…. sa vada
Ca-n Primavara vei primi coroana noua.”

La margine de drum ,doi arbori desfrunziti
Au inteles ca daca-s goi, e Har
De toamnele vietii putin obositi
Mai mult ca si ieri insa azi fericiti,
Se daruiesc padurii pe deplin in dar!

Chicago 09/05/2014
Marius Alexandru