IUBIRE NEASEMUITA

*
Iubire neasemuită... viața o inunzi cu fericire.
Umpli inima de bucurie... pot admira lumina,
Găsesc... milă... armonie... sub a Ta îngrijire,
Nu lași trecutul meu... să-mi scurme vina.

Când durerea... lacrima broda, ai pus balsam,
Și-n ochii mei lumina... pe freamătul zorilor.
Când sufletul se amăra... așa... netam-nesam,
Îmi dezvăluiai... splendoarea... iertărilor.

Din razele soarelui... bobițele... de rouă...
Pun balsamul iubirii pe rana mea adâncă,
Din sufletul meu... mulțumirea... plouă...
Pașii mei... sunt bine sprijiniți pe stâncă.

Ce bucurie... minunile... stau mărturie,
N-ai lăsat povară grea pe sufletul meu.
Dragostea Ta... în viața mea... dulce feerie,
Depărtează amarul... ce... atârnă greu...

Îndurarea Ta... nu mă lăsă... în rătăcire...
Nu lași... să mă cuprindă... ai morţii fiori,
Îmi umple inima... zilele... de mulțumire...
Trimiți soarele... să mă mângâie-n zori.

Zilele mele... le cunoşti... chiar foarte bine,
Îmi cunoşti fiecare pas... pe-a sfințirii cale,
Gândurile mele... firea... nu-ți sunt străine.
Dă-mi aripi să zbor... spre înălțimile Tale.

Nu-i nimeni ca Tine, Doamne... Mare şi Bun,
Florile... pomii... chiar iarba... stelele... o spun.
Pe câmp... lanul de grâu... cântă oda bucuriilor,
Păsărelele... în zbor... Te slăvesc... cu trilul lor.

Bunătatea Ta... eu... n-o pot măsura-n cuvinte,
Știu! ... N-am meritat iubirea... ce m-a învăluit,
Nici îndurările Tale... Prea Mărite Părinte!
Nici binecuvântările... pe care le-am primit.

Te Slăvesc Domnul meu... cu recunoștință,
M-ai lăsat... să respir... aerul pur al dimineţii,
Mi-ai dat timp... de hotărâri noi... pocăinţă...
Să-mi cercetez bine starea... pe calea vieţii.

Inima în fericire deplină, se avântă către stele,
Urmăresc cu ochii... splendoarea zorilor eterni.
Te Slăvesc Domnul meu! Ți se cuvin laudele.
Aștept... norul de slavă... aștept să mă chemi.
Amin!