Printre stropii reci ca gheața,
Printre vise care dor,
Deapăn fir cu fir istoria
Zilelor care ne mor.

Și adun șiragul vieții
Mărgiuță cu mărgea,
Ostenit de cotitura
Din tumultul vieții grea.

Peste toate văd în zări
Ca o rouă peste-o vale,
Binecuvântând, o Mână
Pe de-a-ntregul: spini, petale.

Și cu slava veșniciei
Lumină cărarea tristă
Dezvelind în harul clipei
Alba cerului batistă.

Iar în semnul acceptării,
Fericit cu Domnul vieții,
Traversez această noapte
Înspre pragul dimineții.

Printre stropii reci de gheață
Dintre clipe care dor
Mâna sfântă mă ridică
În eternul Slavei nor.
(de înmormântare scrisă la data de 1 Iulie 2014).
(resursa poate fi citită și pe blogul personal https://tineridelanganoi.wordpress.com)