Plecarea Rândunelelor

În ajunul plin de farmec
Al Toamnei îmbelşugate
Prin roadele-nmiresmate,
Rândunelele... în cârduri
Pleacă-n ţări îndepărtate.

An de an, ele tot pleacă
Peste mări şi peste ţări
Depăşind grele cercări -
Cu dor şi regret în inimi
Pentru-atâtea depărtări.

Se pare că vor a spune
Că li-e dor, de ţara lor -
De streaşina sub pridvor,
De argila pentru cuiburi,
De-apa rece,... de izvor,

Şi de aerul cel proaspăt
Dat de Domnul ca reper
Curăţit, de-al iernei ger,
Şi de-atâtea frumuseţuri
Sub doritu-albastrul cer,

Şi de hrana, aici destulă
Ce din belşug se găseşte,
Pentru oricine-o doreşte,
Să-şi hrănească puişorii
Pân-ce-aripele vor creşte,

Ca să poată să-şi urmeze
Pe confraţi,... în pribegie,
În zbor spre-a lor bucurie
Către alte ţărmuri calde,
Dar cu dorul cel de patrie.

Flavius Laurian Duverna
12 septembrie 2014