Când uși puternice și grele
Ți se închid mergând pe drum,
Și-atunci când pajiștea-ți oferă
Doar flori lipsite de parfum;

Când lacrimile fac izvor
Și când durerea nemiloasă
Îți sfredelește pieptul tot
Mutându-se la tine-acasă;

Și când toți oamenii ce-odată
Te sărutau, acum te scuipă,
Amestecând otrava-n vorbe
Tu nu gusta din a lor cupă.

Ridică-ți fruntea înspre Domnul
Și luptă vrednic de cunună
Și-n cel mai greu cuptor să-ți fie
Credința pururea stăpână.

Căci nu-i necazul totdeauna
La suprafața viețuirii,
Iar după greu-acesta fi-va
Mai palidă culoarea firii.

Iar tu mai plin de bucurie,
Mai fericit ca niciodată
Și-atunci vedea-vor toți nătângii
Că-n ceruri te vegheaz-un Tată!

Deci întărit și cu avânt
Prin crivățul de-afară
Să `naintezi, căci în curând,
Se face iarăși PRIMĂVARĂ!
(scrisă la data de 05 Septembrie 2014).