Privesc la fulgii de zăpadă,
Mă minunez de forma lor,
Sunt mici steluţe, frumos brodate,
Ce cern pământul în zbor uşor.
Privesc zăpada cea argintie,
Covorul moale, imaculat,
E iarn-afară şi tot îmbracă
Veşmânt feeric, de basm curat!
Privind zăpada, Te văd pe Tine,
Cât eşti de Mare, Bun Creator,
Trimiţi de-acolo din cer steluţe,
Căci le-ai creat spre-a fi decor.
Zăpada este a Ta lucrare,
Mici diamante de alb curat,
Privind la ele doresc o Doamne,
Să-Ţi spun de-a pururi: Eşti Minunat!
Mă-nchin Stăpâne şi-Ţi aduc slavă,
Eşti Creatorul Cel Adorat,
Cât de Frumos si Bun eşti Doamne,
Cât de Perfect eşti Domn şi-Mpărat!
Amin! (04.02. 2012)
Slavă Domnului pentru frumuseţea ca de basm a iernii, a steluţelor zglobii, care înveşmântează pământul cu albul imaculat, strălucitor şi perfect, pe care numai Dumnezeu îl poate crea! Domnul fie lăudat şi slăvit că e UN Creator Desăvârşit!