Vestea Bună

Nu există pe pământ o altă veste,
Aşa de dulce şi frumoasă ca solia:
În Cuvântul sfânt să ne-ncredem,
Că-ntr-un staul în cetatea Betleem
S-a născut copilul Împărat, Mesia!

Ea a strălucit prin steaua răsărită
Ce-a condus pe Magi, călătorind,
Din îndepărtatul răsărit către apus
Unde-n semn protocolar s-au dus
Încărcaţi de daruri scumpe fiind.

Nu există pe pământ o altă veste
Mai plăcută decât vestea lui Mesia,
Ce la vremea cuvenită a-mplinirii
S-a desprins din cerul preamăririi,
Şi-a venit s-aducă-n lume armonia!

Să vestească anul cel de îndurare
Şi-oamenilor, din păcat slobozirea,
Pe orbi şi cei bolnavi El vindecând,
Şi bucurie în familii multe aducând,
Şi-n inimi plânse, turnând fericirea.

Nu există pe pământ o altă veste,
Ca vestea bună-a scumpei izbăviri,
Ce-a fost adusă în Domnul Hristos,
Valabilă, pentru oricare păcătos -
Nădejdea, celei mai dulci mântuiri!

El a fost speranţa cea de veacuri
Ce S-a odihnit în muntele cu grota...
După ce-a răbdat săgeţile mâniei,
După ce-a sfărâmat în focul bătăliei
Capul şarpelui, zdrobit la Golgota.

Flavius Laurian Duverna
14 septembrie 2014