Pierdutele iubiri

Ți-aduci aminte, mai demult, odată,
Când te-alergam din urmă prin livezi ?
Când îți puneam în bucla ondulată
O frunză tremurândă ca ochii tăi cei verzi ?

Ți-aduci aminte, ploile de vară,
Când părul tău le ușura căderea ?
Și câte seri ne alintam în minte
Când pe ascuns ne judeca tăcerea ?

Mai știi tu, mărul Jonatan
Din colțul gardului cu soc ?
Când te-așteptam ca pe-o mireasă
Cu pumnii plini de busuioc ?

Mai poți să crezi că, încă-n gârla
Cu frunze late de podbal,
Mai este încă și răchita
Ce ne-aștepta pe noi la mal ?

Mai ții tu minte, turla veche
Cu tânguieli ca de potop ?
Când fluturii cu praf de aur
Târcoale îți dădeau galop ?

Ți-aduci aminte când pe cer
Noi căutam o stea să cadă ?
Și-n urma ei, noi am lăsat
Iubirea mută să se vadă ?

Tu, poate nu-ți mai amintești
Nimic din câta-au fost odată…
Și-n țintirim pe veci s-a ascuns
Iubirea noastră vinovată.

Tu poate nu, eu încă gust
Umorul unei nopți tăcute;
Când după dânsa a tras pe veci
Cortina dragostei pierdute…

Viorel Balcan 17 august 20104