CREZ

Nu mă las ghidat de-un far
Ce creează derutare
Merg pe drumul stabilit
Prin cerească-ncredinţare
Paşii-mi sunt călăuziţi
De-o Lumină ce străbate
Spaţiile infinite
Să îmi dea seninătate.

Nu mă las purtat de valul
Care vine din neant
Vreau ca Duhul vieţii noi
(Duh sublim şi penetrant)
Să îmi spună ce să fac
În orice împrejurare
Să-i ascult, să-i împlinesc
Şoapta Lui liniştitoare.

Recunosc doar un Hristos:
Cel jertfit pe lemn de-ocară
Alţii de-ar veni nu-i vreau
Chiar de-ar vrea îngeri să pară,
Chiar de m-ar ameninţa
Legiuni şi oşti barbare
Nu abandonez cărarea
Ce mă ’nalţă la splendoare.

Resping gânduri nefiltrare
Prin a veşniciei sită
Căci aşa pot învăţa
Despre starea strălucită
Ce pătrunde-n inimi unde
A pătruns un Fiu jertfit
Şi-a făcut o transformare
Cum nu s-a mai pomenit.

Nu accept oferta care
Îm propune să abdic
Din poziţia de unde
Mâinile spre Cer ridic
Cum doreşte căprioara
Apa clară din izvor
La fel inima-mi doreşte
Să-L cunosc pe Creator.

Ce asimilez prin har
Este hrană consistentă
Pot să aflu un alin
În privirea inocentă,
Pot găsi mărgăritare
Şi în ochii care plâng
Şi-n puzderia de stele
Care zări senine-ating.

Crezul nu-l vând pe nimic
E comoara obţinută
Când m-a cercetat Cuvântul
Şi mi-a dat altă ţinută,
Este flacăra ce arde
Şi în suflet şi-n gândire
Ajutându-mă să stau
Mai presus de lut şi fire.

Dacă crede cineva
Că nu ştiu când mă înşeală
Îi spun, răspicat, acum:
Ştiu, dar nu-i cer socoteală
Ci înalţ o rugăciune
Să îl ierte Tatăl Sfânt,
Să-l ajute să găsească
Drumu-ngust spre Legământ.

Milioane de mi-ar spune
Că în Cer nu pot ajunge
Nu abandonez Lumina
Ea cu har divin mă unge,
Ea îmi e măsura-n toate
Nu opinia sucită,
Nici ideea nepioasă,
Nici vorba răstălmăcită.

Ştiu când lacrima-i reală
Şi când ea-i de crocodil
Abordez, deschis, pe-un frate
Nu mă duc la el tiptil.
Pot să rabd o nedreptate,
Pot răbda şi un dispreţ
Dar nu mă desprind de starea
Idealului măreţ.

Când văd farse în lucrare
Spun deschis: nu pot să tac
De-oi tăcea vorbi-vor pietre
Că am mersul ca de rac
Vreau să ’naitez pe cale
Nu să bat pasul pe loc
Idealul mi-e-n Mesia
Nu-n himeră sau noroc.

N-am salvare în opinii
Nici în cărţi fără de har
M-a salvat Mântuitorul
Dându-Şi viaţa la calvar
Îl urmez pe calea-ngustă
Nu sunt alte căi spre Rai
M-am legat pe totdeauna
De-un răscumpărat alai.

Piedici multe-s pe cărare
Dar primesc puteri de Sus
Şi le depăşesc pe toate
De-i sunt Tatălui supus
Cultiv gândurile-I sfinte,
Răspândesc sămânţa Lui
Astfel pot, voios, pe cale
Zilnic către Cer să sui,

Proclam sacrele-i principii
Nu mă las intimidat
Vreau să piară ură, vicii
Să răsar-un trai curat
Ca să fie armonie
În viaţa-mi de pribeag,
Să pot înălţa miresme
Mirelui preasfânt şi drag.

22 Sept.2014