Voci

Din fiecare adiere
Ce-mi bate seara la fereastră,
Eu le prefac în voci de înger
Cu ochi senini de boltă-albastră.

În fiecare Lună plină
Ce-n noaptea lungă mi-se-arată,
Eu văd o lume fără lacrimi
Eu văd un chip de Fiu, de Tată !

În fiecare tânguire
A frunzelor ce cad de boală,
Eu simt sărutul trist al morții
Ce peste suflet dă năvală.

În fiecare fir de brumă
Ce mușcă iarba cu mânie,
Eu simt răcoarea lumii mute
Ce moare tristă-n agonie.

Cu fiecare slovă scrisă
Cu lacrima din călimară,
Eu sunt străinul ce își duce
Un dor de mamă și de țară,

În fiecare plâns de creangă
Ce-o frânge în bătaie vântul:
,, Străine voci ce-ați prins de guler
Pe Iuda, ca să-și vândă Sfântul….’’

Viorel Balcan 20 septembrie 2014