S-aude Doamne, glasul Tău!

S-aude Doamne, glasul Tău
Şi vocea Ta, atât de clară! ...
Când la-nceput de primăvară
Trecând peste gerul cel greu
Natura întreagă iar renaşte,
Şi viaţa-ncepe-a se cunoaşte.
Când tot privesc în jurul meu.

S-aude Doamne, glasul Tău
Şi vocea Ta, atât de clară! ...
Când în sezonul cel de vară
Schimbări se-arată tot mereu;
Fructele coapte-ncep s-apară
Atât de scumpe întâia oară,
Când tot privesc în jurul meu.

S-aude Doamne, glasul Tău
Şi vocea Ta care ne-ndeamnă
Ca să privim veseli la toamnă
Cum ea apare, în mersul său
Ca şi-o Regină, încoronată,
De roade fiind îmbelşugată,
Cum le împarte-n jurul său

Şi Doamne, prin a Ta putere
Au loc toate-aceste minuni
Ce le-admirăm, cu ochi buni
Simţind sfânta-Ţi mângâiere,
Şi vedem cât de mare Eşti
Când din slăvile Tale cereşti
Viaţa-o reverşi peste durere!

Flavius Laurian Duverna
23 septembrie 2014