Eşti Începutul şi Sfârşitul...

CINE EȘTI?
De soarele Te-ascultă și-ngenunchează înaintea Ta,
Iar noaptea fuge dinainte-Ți când poruncești luminii:
-Du-te, acuma este partea ta!
... când norii se aleargă să-Ți împlinească voia,
Să ducă unde numai Tu ai hotărât, furtuna, grindina sau ploaia,
Când înflorești salcâmii și le așterni cercei pe crengi
Îmbraci în lilieci ponoare, în scumpi- bujori și-n crinii albi superbi...

CINE EŞTI?
Când zbori albinele-n grădini, s-adune-n flori, dulceață,
Și ne zâmbesti jos pe pământ-n roua de dimineață?
Când zbori în-nalt cocoare, sămânța o-ncolțesti spre rod-n ogoare,
Când huma ne rodește pâine, făr' să avem grija de mâine?

CINE EŞTI?
Când pruncii-n leagăn Îți zâmbesc-nainte de-a-și cunoaște mama?
Și-n gungurit Te preamăresc fară a ști ce este teama...
CINE EŞTI, de înflorești grădini, ascunzi splendoarea-trandafir în spini?
Durerea o asemeni cu florile - ciulini? ...
... ascunzi în floare noul rod, ce-Ți satură ''în dulce''-al Tău norod?
CINE EŞTI, de Ți-ai lăsat în lume, pe Fiul înzestrat cu daruri bune,
Prin jertfa-I sfântă de la cruce, păcatul, și povara lumii duce?

CINE EŞTI, de Te-ai cutremurat în cer, când la Golgota-n suferință,
Iubitul - Fiu a suferit în dreptu-mi, să trec din moarte-n pocaință?
CINE EŞTI, de m-ai iubit mai mult decât pe Fiul?
Ce preț am eu în ochii Tăi, de Ți-ai trimis la moarte Preaiubitul,
Să mă despartă de cei răi?

Cine-ar putea să-Ți înțeleagă iubirea și jertfirea-ntreagă?
Salvarea, ca să fiu în cer, din calea mea oloagă?

***
EŞTI: Începutul și Sfârșitul!
Nelimitat, eşti, Infinitul!
EŞTI: Dragostea și Bucuria, și
Pacea Sfântă, Părtașia eşti;
Ochiul treaz ce mă-nsoțeste și,
Mâna ce-n curând în ceruri mă va trece!