Sunt acasă cu ai mei


Sunt acasă cu ai mei
Însă, nu sunt liniștit
Mă gândesc la anii grei
Ce departe, i-am trăit

Orice zgomot mă speria
Orice om, necunoscut
Teama, mă înnebunea
Chiar dacă eu n-aș fi vrut

Trecutul mă îngrozea
Când de toate-mi aminteam
Noaptea vise mă trezeau
Și plânsul, mă apuca

Chipuri mi-apăreau în minte
Care, le-am ucis cândva
Oameni aflați în morminte
Ce mustrau, conștiința mea

Și m-am pus pe băutură
Numai ca să pot uita,
Să nu mai văd vreo figură
Ce viața, mi-o bântuia

Comportarea pe măsură
Cu cei dragi, ai mei, era
Făceam scandal, făceam gură,
Orice fleac, mă enerva,

Cu toți erau ținta mea
Când nu mai aveam măsură
Se auzea doar vocea mea
Căci strigam și făceam gură

Pentru mine se rugau
Toti acei din preajma mea
Către Dumnezeu strigau
Să mă scape, de voia

De dureri ce mă robeau
De satanica-mi pornire
Ei in posturi lungi stăteau
Cereau, a mea izbăvire.

Intr-o zi sătul de toate
Să mă rog, am acceptat,
Nu prea credeam că se poate
Ca eu, să mai fiu iertat

La o casă de creștini
Mai mulți frați s-au adunat
Neamuri și câțiva vecini
Pentru mine, s-au rugat

Acol' mă aflam și eu
Eram jos, îngenunchiat,
Am primit cu mare greu
Să stau acol', nemișcat

Oamenii toți se rugau
La Tatăl îndurător,
Strigăte se auzeau
Se auzeau, rugile lor

Deodată am simțit
Că ceva mă curenta
Pentru o clipa m-am găndit
C-o glumă, mi se făcea

M-am întors să îl pleznesc
Pe cel care-a îndraznit
Dar, simțeam că mă sfârșesc
Și de tot am amuțit,

Simțeam că sunt leșinat
De mizerii acoperit,
Sânge și noroi uscat
Trupul, mi-au acoperit

O lumină am zărit
Si-o faptură ca Isus,
Înspre mine a venit
Și m-a ridicat în sus,

Palmele I Le-am văzut
Urma cuielor era,
În fața Lui am tăcut
El, cu milă mă privea

O mână pe cap mi-a pus
Cu iubire mi-a vorbit
Că eu sunt al Lui, mi-a spus
Vorba Lui, m-a doborât

Mă simțeam atât de mic
Și atât de vinovat,
Nu puteam sa zic nimic
Doar la Isus, mă uitam.

va urma