CAT TIMP MAI AM DE TRAIT...

*
Omul fără suflare... în adormire adâncă...
În somnul morții... țeapăn ca o stâncă...
Doamne... nu poate... osanale să-Ţi dedice...
Nici rugăciuni... spre sfințire... să ridice.

Primește-mi... laudele... mulțumirile...
În mâinile Tale... îmi sunt... toate zilele.
Îndură-Te... ascultă-mi ruga fierbinte...
Sunt o suflare... Ai milă! ... Iubite Părinte.

Când se stinge... o viață... e dureros...
Cuvântul Tău... alină suferința... Hristos.
Sădește în inimi... speranța reîntâlnirii...
În Țara Sfântă... în cerul nemuririi...

Învață-mă să prețuiesc... toate zilele...
Se duc... clipele... minutele... orele...
Mai iute... ca vântul... ca gândul...
Și stoarce de viață... tot organismul...

Vreau să Te slăvesc... până n-adorm...
Până ajung... cu sfințirea Ta... conform.
Cât timp mai am de trăit... pe pământ...
Ajută-mă... s-ajung... în cerul Tău Sfânt.
Amin!