PE MAREA VIEȚII

Pe marea vieții cu-ndrăzneală
Înaintăm către Liman
Călătoria e o Școală
Prin care trecem an de an.

Având Cârmaci ce ne îndrumă
Putem să înfruntăm furtuni
Se îngrijește de-a lui turmă
Să n-o zdrobească presiuni.

Vâslind cu El, vâslind spre țintă
Suntem, mereu, biruitori
Și-avem o singură dorință:
S-ajungem la cerești splendori.

Pe marea vieții înțelegem
Că-n suferințe e un plan
De-aceea necurmat culegem
Încurajare și elan.

Când ceață densă ne-mpresoară
Motive nu-s să ne-agităm
Credința vie se măsoară
Prin optimismul ce-l purtăm

Știind ce-n slavă ne așteaptă
Nu obosim; cu noi e-Acel
Ce știe care-i calea dreaptă
Și care e al nostru țel.

Mult nu mai e, se vede malul,
Se văd cereștile lumini
Se împlinește idealul
Și n-om mai fi printre străini.

George Cornici/11 Octombrie, 2014