Atât de slabă-s Doamne în trupul de ţărână
Când vin îngrijorări să-mi tulbure fiinţa
Şi-n rugăciuni aprinse îmi sângeră genunchii
Sperând, prin Harul Tău, să biruie credinţa!

Atât de slabă-s Doamne când doare depărtarea
Şi dorul prinde aripi să caute mângâiere
Cu mâinile-nălţate spre zările albastre
Te rog Părinte Sfânt să laşi prin Duh putere!

Atât de slab e trupul când valurile vieţii
Lovesc fără-ncetare căutând să mă doboare
Dar m-am suit pe Stâncă şi am încredinţarea
Că Tu-mi eşti Adăpost şi voi primi salvarea!

Atât de slabă Doamne...dar totuşi ce puternic
E Braţul ce mă ţine...e Mâna ce ridică...
Cu Tine voi străbate prin valea umbrei morţii
Şi-am să păşesc spre ceruri fără dureri şi frică!

Vulcan-10-09-2014
Mary