Mai fă, o, Doamne, o minune,
Ca toţi din neamul meu, acum,
Să-şi lase faptele la Tine;
Străpunge inimi prin cărbuni...
Întoarce Doamne, pe poporul,
Ce prin porniri, s-a abătut.
Mai dă-le Tu credinţă, dorul,
Ce îi va-duce, la-nceput.
Mai fă o, Doamne, să răsară,
Al mântuirii glas, în cuget.
Să binecuvântezi o ţară,
Iertând înjurături în muget!
Mai lasă, Doamne, oameni sfinţi,
Care greşesc, trăind o viaţă...
Crezând în Tine-s curăţiţi.
Ei se ridică, iubesc, iartă...
Îngăduie, o, Doamne, timp...
Pentru poporul fără frică.
Mai fă, o, Doamne, acel ghimp,
În inimi, Duh, viaţă sfinţită!
Cuvântul se vesteşte, se trăieşte, dar Dumnezu mântuieşte şi schimbă vieţi!