NOAPTEA POSOMORATA DISPARE
Încet, lumina senină rupe tăcerea,
Noaptea posomorâtă dispare în zori...
Fiorii morții își pierd puterea,
Inima se umple de miresme de flori.
Peste ziua ce-și limpezește vederea,
Soarele scaldă ale cerului splendori.
Încet, lumina senină rupe tăcerea,
Noaptea posomorâtă dispare în zori.
Divina iubire își arată puterea,
Peste răni toarnă balsam adeseori.
Adio zbuciumări, curge mângâierea,
Picură îndurare din harul de nori.
Încet, lumina senină rupe tăcerea,
Noaptea posomorâtă dispare în zori...
Amin!