Călătorind spre Cer,
Prin lumea cu păcate
Pasul nostru trece greu
Căci în jur e noapte.

Drumul este tare-ngust,
Urcușul- alunecos și greu.
Deși-ncercăm să mergem drept
Ne-mpiedicăm mereu, mereu.

Uneori drumul ne trece
Prin cuptoare ca de foc.
Să răbdăm atunci durerea
Dar să nu ne-oprim deloc!

Mereu să mergem îninte
Căci Tatăl nostru ne așteaptă
Și Brațul Lui, puternic, ne ajută
Să păstrăm cărarea dreaptă.

Iar când oamenii din jur
Privesc la noi mirați și-ntreabă
Care-i țelul nostru
Și-unde ne-ndreptăm așa, în grabă,

Să le-arătăm atunci pe Domnul
Și drumul nostru pân’ la El!
Iar apoi să le răspundem:
„Noi suntem călători spre Cer!”


Amin