Am greșit nespus de mult!
Am întristat atâta Fața Ta,
Dar vreau acum să mă îndrept!
Oare se va mai putea?

Mai pot să vin Doamne, la Tine,
Să stau plecat ‘naintea Ta,
Să-Ți pui Tu Mâna peste mine
Și să privim spre Golgota?

Ai îndurat atâtea suferințe
Ca noi să fim astăzi salvați.
Ai trecut prin umilințe
Ca să putem să fim iertați,

Îns-atunci toți Te-au hulit
„La moarte!” strigând a Te duce,
Iar apoi Te-au răstignit
Între doi tâlhari pe-o cruce.

Ai suferit. N-ai spus nimic.
Știai de ce o faci și pentru cine,
Știai că altfel am fi fost pierduți.
De nu mureai Tu, atunci cine?...

Privind spre Crucea Ta din nou
Îmi cer iertare-nlăcrimată.
Să mă cureți Tu, să fiu ca nou
Căci îți predau inima toată.

Viața mea Ți-o pun ‘nainte:
Să fii numai Tu Stăpân în ea.
Totdeauna să-mi aduci aminte
Să fac în toate voia Ta.

Aș vrea să fiu pe placul Tau,
Să fiu statornic în credință,
Să-ndepărtez din mine orice rău,
Să-mi schimb deplin a mea ființă.

Dar nu pot făr-a Ta putere!
Nu pot să mă schimb, să fiu mai bun
De nu m-ajuți Tu cu iubire,
Să mă-ndrepți cu drag, pe drumul bun!

Amin