Străjerul
Străjerule mai este mult din noapte?
Căci beznă foarte deasă s-a întins
Trăim o pocăință fără fapte
Iar unii se hrănesc din nou cu lapte
Și altora candelele s-au stins
Deși avem atâta-nvățătură
Și-avem atât acces la cunoștință,
Dar dacă nu rămânem la Scriptură
Și auru-l amestecăm cu zgură
Ne vom trezi căzuți de la credință
Și-n goana noastră după câte toate
Tot mai convinși că. . tot ni se cuvine. .
Dorim câstig. . mai mult decât se poate. .
Dar toate-aici pe veci vor fi lăsate
Căci în curând Isus pe nori revine
În straja-a patra ai venit pe ape
Iar ucenicii au țipat de frică
Deși ei nu credeau c-o să mai scape,
Ai demonstrat că ești mereu aproape...
De-aceia nu te teme turmă mică
Chiar dacă vânturi bat și valu-i mare
Chiar dacă frații parcă n-ar fi frați
Străjerule mai ai puțin răbdare
Să treci biruitor prin încercare
Să moștenești cu cei răscumpărați.
Căci lumea-n întunerec se scufundă
Și chiar cei tari au fost de el cuprins
Ofertele din lume ne inundă
Și ațipim secundă cu secundă,
Candelele aproape că s-au stins
A Ta venire Doamne, este-aproape
Noi Te iubim, și-o așteptăm să vină
De-a Ta mânie nimeni n-o să scape
Doar cei umpluți cu dragostea Agape
Și-a căror candele mai răspândesc Lumină.
10/15/2014 h. d.