Tablou Tomnatic

Au rămas pomii verzi goi!
Frunzele, toate-au căzut,
Şi sub stropii reci de ploi
Un strat moale, de noroi
Între timp, s-au prefăcut.
Trecând spre alt început.

Din pământ ele-au crescut
Şi-n pământ iar s-au întors
Taina lor... de la început
Vrednică-i de... cunoscut,
De ce pică, Toamna, jos...
Lepădând ce-a fost frumos?

După-a Lui, sfântă creare
De Domnul... - cel iubitor
Omu-a fost pus la cercare
Prin viaţa sa-n ascultare -
De-al său Suprem Creator
Ceresc Sfânt Îndrumător.

O! Dar a sa, neascultare
Prin porunca ce-a călcat,
I-a atras blestemul care
A adus şi-o transformare
În lucrarea-I, ce-a creat
Căci pe loc s-a-ntunecat.

Cum iarăşi omu-n pământ
Trebuia... să se coboare -
Toamna-n rafale de vânt
Frunzele şi-au luat avânt
Spre cădere-n blestemare
Pân' la o nouă înfăţişare.

Şi-astfel... omu' o asista
La Tabloul... - Autumnal -
Cât pământu-aici va sta -
Pân-ce Domnul... va crea
Dup-al Său plan ancenstral
Alt pământ şi-un cer astral.

Flavius Laurian Duverna
23 octombrie 2014