Îți mulțumesc de-a Ta iertare
Îți mulțumesc de haru-Ţi mare
Îți mulțumesc că Tu m-ai scos
Din păcatul meu cel nemilos.

Ce m-apăsa, mă distrugea
Eu pace noaptea nu găseam
Căci eram mereu tot tulburat
Și veșnic tot mai vinovat.

Chinuit, de-al meu păcat
Ce tot 'cercam să îl ascund
Deși al meu cuget tot striga:
Ești vinovat de-al tău păcat!

Și cum în beznă m-adânceam
Atunci Tu, Doamne, mi-ai vorbit!
Și-n plâns amar m-am cufundat
Căci eram gol, străin și ruinat.

Am stat o clipă și-am meditat...
Cum de-am putut să-ajung tâlhar?
Cum de-am ajuns un sclav murdar?
Cum de am renunțat la sfântul Har?

Și-atunci în plâns și bocetu-mi amar
Am implorat al Tău sfânt Har;
Și am cerut iertarea, curățirea
Ca să nu-mi pierd mântuirea!

Și-atunci Tu m-ai iertat,
O noua inima mi-ai dat;
Și am simțit că sunt iertat
De tot blestemul ce m-a legat!