Demult... O poveste

Demult... O poveste,
Din tinerețe!
Într-o biserică, o veste!
Pătrunse în gând
Și-n suflet.
Cu dragoste
Un sunet zgudui firea pământească,
O lovi cu cuvinte plăcute,
Adânci și spuse?!
Până când Mă răstignesti
Sus pe munte?!
Până când Mă mai lovești?!
Și de ce Mă scuipi în frunte?!
Am murit demult, pe cruce,
Pentru tine?!
De ce nu Mă primești?
În viața ta pierdută!
De ce nu te căiești?
De vina ta cea multă!
De ce nu vrei s-auzi
Ce astăzi îți vorbesc?
De ce nu îmi răspunzi?
Te cert, că Te iubesc.

Tânărul mustrat
Panicat, tăcut
Stă puțin pe gânduri...
Și-apoi plânge. Neîntrerupt.
Îmi pare rău Isuse
Azi mă pocăiesc?!
Fața Ta cea Scumpă
Eu n-o mai lovesc?!
Te urmez pe cale
Ție mă supun?!
Spun la fiecare
Cât ești Tu de BUN?!
Cât ești Tu de MARE ?!
Cât ești de-NȚELEPT?!
Meriți Osanale!
Domnul meu cel DREPT!