Mila Domnului lucește
Înspre noi, neîncetat
Tot așa și El dorește
Ca să luminăm cu drag.

Poate zici căci e prea mică
Raza ta la orizont...
Dar, să știi, cît e de slabă,
Ea tot va aduce rod!

Întunericul e mare
Vijelii vin rînd pe rînd,
Și cu greu mai vezi vreo rază
De lumină, luminînd...

Unii, chiar ascund lumina
Și o pun sub oboroc
Dar Isus a zis: "Nu-i bine,
Ci în sfeșnic e-al ei loc!"

Chiar acum, când noaptea lasă
Umbre negre peste noi,
Cu Lumină, nu ne pasă,
Nu ne e frică de noroi!

Ești tu o lumină vie?
Prin ce faci tu rând pe rând?
Ești așa, ca o făclie
Sau, te lași purtat de vânt?

Pot vedea și alții-n tine
Un Hristos mai mititel
Sau îți dai atîtea grații
Căci nu mai ai nici un țel?

Știu vecinii tăi de tine?
Văd ei, căci ești pocăit?
Sau, te porți mai rău ca alții,
Nervos, și mereu greșit?...

Cum te-mbraci soră și frate,
Spune haina ta mereu
De lumina care duce
Spre Isus și harul Său!

Dă dovezi de umilință
Haina, ce ai îmbrăcat?
Sau, te porti mai rău ca lumea
Și mai zici, că nu-i păcat

Unii, necăjiți adesea,
N-au nevoie de-ai tăi bani,
Dar, ar vrea și ei o vorbă
Să le fie ca balsam;

Fii lumină, dragă frate!
Fii un far pe înălțimi!
Slava Domnului s-arate
Și să-aducă mari mulțimi!

Și acolo-n veșnicie,
În veci te vei bucura,
Căci ai fost și tu, făclie,
Un far pentru Mesia!
Amin

Simona Sav, 26.10.2014