Luna însăşi era prinsă ca un peşte în năvod,
când Isus veni-n grădină, singur, fără de norod.
Iuda tremura în noapte ca lovit de ceasuri rele,
privind cum în jurul lunii strălucesc treizeci de stele.
Şi şi-a amintit că-n urmă cu treizeci de zile, Domnul
le-a spus că va fi trădare ... Se va zice: „ Iată Omul!”
Inima, bătând de moarte, pieptul sta să îi străpungă –
Iuda se zbătea în noapte ca un ban de-argint în pungă.
Ca să nu îl prindă ziua cu lumina ei din zori,
el l-a sărutat pe Domnul, groaznic, de treizeci de ori.
Brusc s-a luminat grădina de lămpaşe şi norod:
Isus era prins în lanţuri ca un peşte în năvod.
Iuda a plecat în noapte, coborând pe trepte reci.
Număra arginţi şi stele şi-i ieşeau mereu treizeci.
Ce e bun nu e rau si ce e frumos nu e urat...
Scrii bine si te binecuvintez de 30 de ori in numele Domnului!
George Petre- Chicago
Îndată, Iuda s-a apropiat de Isus, şi I-a zis: ,,Plecăciune, Învăţătorule!" Şi L-a sărutat . Matei 26, 48 - 49. Care vă este explicaţia la această relatare a sărutului, până la numărul de treizeci, cât menţionaţi în poezie?
Cu toată stima şi iubirea frăţească,