Lupta pământească


Stăteam culcat pe patul mântuirii
Cugetând la tot ce-i drept şi sfânt;
Căutăm să nu ascult de glasul firii
Ci să trăiesc curat, pe acest pământ.

În mine se dădea o mare bătălie:
Duhul lupta cu firea cea de lut
Aceasta astupa sfânta făclie
Iar duhul, avea rugăciunea scut

Când aplecam genunchii istoviţi
Şi ridicam ochii spre al treilea cer
Primeam puterea celor fericiţi
Şi mângâiere dulce să nu pier...

În inima, simţeam o încurajare
Ca să înaintez spre nevăzut
Şi-n gândul nesfârşit, eliberare,
De tot ce-i murdar şi decăzut.

Acum mă simt ca fulgul de uşor
Dar ştiu c-au să mai vină valuri...
Vrând să-mi frângă aripile-n zbor
Ca să n-ajung în sfintele meleaguri.

Eu ştiu că lupta parcă-i nesfârşită -
Şi zici că noaptea nu se mai sfârşeşte
Dar dacă vreau s-ajung în ţara strălucită
Trebuie să ascult de Cel ce mă întăreşte.

Şi stând în rugăciune şi Cuvânt,
Voi birui glasul firii pământeşti
N-am să mai simt dorul de pământ
Când voi intra în slăvile cereşti.

Amin!!