Ai milă de mine Doamne,
că trec peste trupul meu toamne,
cad frunze din sufletul meu,
şi parcă-s tot mai trist şi fără Dumnezeu.

Te am in gând în minte şi în față,
dar parcă-s tot mai gol si mai sărac;
acum când sufletul meu tot învață,
eu nu ştiu cum să fac să-Ți fiu pe plac.

Şi-oricât de des m-aş apleca la rugă
ca să Te caut până Te găsesc,
mereu reuşeşte gândirea să-mi fugă
spre imediatul meu cel pământesc.

Sunt prea adesea plictisit de toate,
si nu e bine-ntruna mă frământ,
cu stări aiurea de anxietate,
gonind după nevoi si după vânt.

Dar până când să rătăcesc întruna?
Eu am pornit ca sa Te caut...
unde Eşti?
Prezența Ta imi e acum arvuna,
şi ştiu că esti aici si mă iubesti.

Dă-mi Doamne Duhul Tău să mă îndrume,
şi dă-mi credință câtă Tu doreşti,
căci ştiu, că ai venit in astă' lume
ca să mă cauți...
fiindcă mă iubeşti.