Am răsfoit pagini
și am văzut împărați și-mpărății
ce-au cucerit pământ cât vezi cu ochii.
Au subjugat și asuprit
spunând că sunt mai buni
ca cei pe care-i asupreau,
că vor să le deschidă ochii
să ajungă să-nțeleagă
ce-nseamnă a fi om mare.
Dar toate au trecut,
și au căzut, iar prăbușirea le-a fost mare.
Și-am răsfoit pagini una după alta
dar n-am găsit scris
de-un împărat și-o împărăție
ce dăinuie de mii de ani.
O împărăție care nu-i de aici
și nici nu are să fie
dar de mă uit la ea,
o văd că dăinuie de mii de ani
și va mai dăinui alții mii și mii de ani,
căci cel care-o conduce
a câștigat-o nu prin sabie și frică,
ci prin iubire.
E oare așa de greu
să ajungă omul să-nțeleagă
în care împărăție să se încreadă?