Lui Traian Dorz

Îl cântam cu pruncii-n brațe:
I-adormea glasu-mi mai bine
Decât oboseala soaței
Cu-alinările ei line.

Astăzi au crescut din limbă,
Noi cuvinte îi ajută,
Cu-alte graiuri ei se plimbă
Când româna iar o uită.

Numai cântecul: „O crește-mi...”
Îl țin minte rugăciune
Și-l recită românește
Ca pe-o filă din minune.

Nevasta-i de-altă vorbire
Psalmi din țări și țări o-ncântă,
Dar când spune de iubire,
Frate, tot cântarea-ți cântă.

Mi-e greu, uneori, pe suflet
Atunci pe sub nas, pe buze
El îmi sună-ncet în umblet
Când pășesc cărări pe frunze.

De ușor îmi este-n larguri
Îl cânt vesel și-n putere
Peste izbituri din praguri*,
În miresmele de miere.

Chiar scriind acum pe pagini
Mulțumirea în cuvinte
Îmi aduce noi imagini
Versul tău la mine-n minte.

Și la rău, și-n bunătate
Îți cânt slovele-n lumine:
Mă-nvățai creștine, frate
Ce sunt cântece creștine.

Aflu iar nemărginirea
Nu din scrise și din spuse,
Doar în: „ O, crește-mi Iubirea
În viața mea, Isuse!”

*Prag - Perete de piatră, stâncă peste care trece o apă,
formând o cascadă.