Nu te mustră cugetul? ...

Nu te mustră cugetul? ... Fărădelegea nu te doare?
Nu simţi inima cum geme... cum strigă după iertare?
Poverile nu te apasă... nu simți a morții sufocare?
Nu-ți râvnește sufletul... a luminii splendoare?

Deschide-ți inima să intre mântuirea în ea.
Nu simți cum se zbate? Viață veșnică... ea vrea.
Isus... a părăsit slava Sa... izbăvirea ca să-ți dea.
Din imensă iubire a plătit... ce pentru păcat se cerea.

Păcatele noastre... moartea cereau ca plată.
Pe cruce... Isus... revarsă harul... numit iartă.
Și a învins în viața ta... moartea blestemată.
Tu așează... azi la altar... rugăciunea necurmată.

Iubirea... din Sânge Sacru... în numele dreptății,
S-a revărsat pe deplin... cu șuvoiul bunătății...
Țesută cu migală blândețea-n iubirea divinității,
Ne umple viața... cu lumina vie... a demnității.

Nu te mustră cugetul...
Că-n nelegiuire ți-e umbletul?
Nu auzi în inimă geamătul ce strigă după iertare?
Ceas de ceas... viața... râvnește a iubirii candoare...
Deschide inima... să intre a luminii splendoare.

Deschide-ți inima... lasă-L pe Isus... să intre în ea.
În locul morții... iubirea Lui imensă... ți-a dat învierea.
Deschide-ți azi inima... să intre în ea mântuirea.
Nu simți cum se zbate? ... Viața veșnică... e ce vrea ea.