Rămâi curat (încotro, România creştină?)

...Atâtea vorbe fără rost...
'Mbrăcate în deșertăciune,
Și reci, străine de-Adăpost,
De jarul Duhului-tăciune;

Atâtea'' împletiri de vorbe''
Însăilate în faţa celor ce așteaptă,
Să se hrănească, să trăiască
din ale Domnului, bucate.

Atâta foc - împrăștiat!
De vorbele de-ocară,
De ''oglinjoara'' care a vorbit:
''Cine, cine-i cel mai cel din țară?''

Atât suspin și întristări,
trimiteți voi spre veșnicie...!
Lucrând de zor la faptele,
ce vor rămâne în pustie..

"De ce ?"
Întreabă cerul
"Vă adânciţi doar în ruine?
Și nu ziditi pe temelii,
lăsate în Cuvânt de bine?"

Așa veți fi '''nțeleptele fecioare''
Cu furca-n brâu torcând
a lumii vorbelor -rușini, -gunoaie?
Se-aude - un glas din înălțare:

"Dărâmă tot ce ai zidit!
Din: ură, invidie, mândrie,
Și-adună-n lacrimi îmbrăcată,
În sfântul ''in - subțire!''

Rămâi în haina-n care Eu, te-am îmbrăcat(!)
Atunci, în Golgota, când viața ți-am iertat;
Rămâi la ce ai fost creat de Nemurire:
Un crin curat, pentru Iubitu-ți Mire!





Zilele acestea tot mai mult am întâlnit persoane dragi mie
{dar mai ales Domnului, înverșunate în ură, judecată}
împotriva celor care au votat cu o anumită persoană.
Încotro, România creștină?




5 noiembrie-2014, Sanda Tulics