Dincolo de lume
În munți se-ascunde bogăția,
În râuri, lacrimile celor mulți;
În șes se odihneste pâinea,
Pe dealuri turmele-și cântă doinirea
Te -ndeamnă să te-opresti, să le asculți.
În vale, e amărăciunea,
Și plânsul stă mai mult în ea;
Acolo, plânge rugăciunea
Pentru iubită, casa Ta.
Pe culmi-și dansează norii fericirea,
În alb, pe cerul sineriu,
Acolo... dincolo de dansul...
'Mi-doresc s-ajung, odat', să fiu.
Să îmi aștern lacrim-adusă,
Din vale, dintre întristări,
S-o plâng pe fața tălpii Tale,
Străpunse-n cuie, în dureri.
Să-i scot din inimă pe fiecare,
Să îi așez-naintea TA,
Iar Tu, în îndurarea-Ți mare,
Să îi despovărezi de sarcina lor grea.
Apoi să le asculti la toți cântarea,
Ce au țesut-o-n valea-plânsă,
Iertați să ne întoarcem, ''albi',' în vale,
În dragostea-Ți nemărginită, necuprinsă..
sineriu=albăstriu
vale {în text=lume}
8 noiembrie 2014, Sanda Tulics