Copilul Meu iubit, ce-n taină
Mă chemi și plângi înfrigurat,
Eu sunt cu tine, Călăuză;
Nu mă ascund, nu te-am uitat!

Când nu-ți răspund și stau deoparte
Să nu crezi c-am uitat de tine.
De nu lucrez cum tu ai vrea,
Copilul meu, îți fac un bine!

De-ai știi ce rău ți-ar fi făcut
‘Plinirea multor rugi a tale,
De ți-aș fi dat tot ce-ai cerut
Cum ai fi plâns cu-nfrigurare…

De-ai știi tu câte dintre cereri
Nu ți-ar fi fost decât povară,
Ai fi știut de ce răspunsul
Mereu întârzie s-apară.

Căci un răspuns la rugăciune
Ai primit mereu și tu;
Tot în dragoste lucrat-am
Chiar și când am spus doar „nu”.

Căci multe sunt îngăduite
Dar nu sunt toate de folos.
Am vrut să crești în cunoștință,
Să fii mai sfânt, mai credincios.

Am așteptat ca-n orice lucru
Să te încrezi numai în Mine,
Știind că orice-mprejurare
Lucrează-n bine pentru tine.

Nu dispera când nori pe ceruri
Se strâng acoperind lumina;
Căci la porunca Mea se-adună
Trăgând peste pământ cortina.

Căci cuptoru-aprins și focul
Lămuresc ce e în tine.
Dac-ai știi totul dinainte,
Nu te-ai mai încrede-n Mine.

Nu sta mâhnit în duh când, iată,
Răspunsu-ntârzie să vină.
Căci, chiar prin noapte de vei trece,
Cuvântul Meu îți e Lumină.

Privește astăzi înspre ceruri!
Ferestre vii îți stau deschise!
Nu privi doar la zăvoare
Și spre ușile închise.

Iată, Eu sunt tot cu tine:
Dumnezeu și-Apărător.
Iar în crâncena-ncercare
Brațul Meu ți-e ajutor.

Rabdă astăzi încercarea
Cât puțin mai ai de dus,
Înflăcărează a ta lumină
Ca s-ajungi la Mine sus!

Căci cu Mine împreună
Vei trece peste văi și ape.
Și, chiar de nu Mă simți întruna,
Copilul Meu, Eu sunt aproape!