Împrăștie aur, dansul frunzelor de toamnă,
Plâng un vals de dor de cald,
E trist și plouă afară,
În ropotul de ploaie-melodie,
Se sparge aurul când,frunze -toamnă cad.

Își acordează suferința -n lacrimi pomii,
Și-aduc aminte în îmbrătișări,
C-au fost în verde , în răcoare...
Dar plouă-aur de ieri, de-alaltăieri...

Viori de crengi- copaci sunt melodia,
Ce se-armonizează în răcoare,
În fulgii speriați de-atâta aur,
Cănd frunze -toamnă cad,
'Nainte de plecare.

Un martor -zgribulit se uită-fix,
La auru'n cădere...
Ar vrea să zboare dar e trist,
Iar zborul ,prea mult efort i-ar cere.

E-un vals de aur cum ,n-a fost niciodată,
În toamna- iarnă, ce-n fulgii grei și moi
Prezența, își arată.


..A început să ningă într-un dans de frunze galbene...


12 noiembrie
Sanda Tulics