Minunat e harul! Slăvit fie Domnul!


Dorul neprihănirii în inimă nepotolit,
Bate-n ritmul timpului de sfințire,
Sufletul smerit se umple de mulțumire,
Cu ofranda, care cu iubirea s-a contopit.

Darul pus pe altarul de rugăciune,
De la răsăritul soarelui, până-n apus,
Urcă cu mulțumirile toate, tot mai sus,
Prin credința, care nicicând nu apune.

Cu trăire curată în lumina sfințirii,
În fidelitatea legământului iubirii.
Se revarsă mângâierile Lui Isus.

Din minunatul har revărsat de sus,
În nemărginita iubire a divinității.
Minunat e harul! Slăvit fie Domnul!
Amin!