Mi-atât de dor Isuse de dragostea dintâi
Când alergam cântând la casa de-nchinare
Iar Tu-mi vorbeai în taină şi-mi alinai suspinul
Şi trupul obosit primea înviorare!

Mi-aşa de dor de vremea când stând în părtăşie
Mă cuprindeai cu braţe de sfântă mângâiere
Iar calea către Tine era doar bucurie
Căci eu primeam prin Duhul credinţă şi putere!

Mi-aşa de dor de vocea ce m-a chemat pe nume
Când rătăceam pierdută prin lumea de păcat
Ce mi-a vorbit de ceruri. de dragostea divină.
De jertfa de pe cruce ce m-a răscumpărat!

Mi-aşa de dor de Tine şi parcă doare dorul
Când mă rănesc pe cale mulţimile de spini...
Când simt povara grea de gânduri şi de şoapte
În trecerea prin lumea unde suntem străini!

Atinge-mă o, Doamne prin Duhul Tău cel Sfânt
Şi dă-mi înţelepciune...măreşte-a mea credinţă...
Aprinde focul viu din dragostea dintâi
Să merg voios pe cale...s-ajung la biruinţă!

Vulcan-09-10-2014
Mary