Întoarce-te acasă copile pribeag!
La ceas de înserare, un părinte te-așteaptă,
Să lași azi păcatul și tot ce-i murdar,
Să umbli pe calea cea dreaptă.

Întoarce-te acasă copil rătăcit!
Din drumul ce duce adânc la pierzare.
Căci noaptea coboară, lumina se stinge,
Cărarea se afundă, pierind în depărtare...

Ai vrut să guști din roade și poame otrăvite,
Din roșcove ce porcii se-ndoapă cu nesaț,
Uitând că-n poarta casei lăsat-ai un părinte,
Cu inima zdrobită și cu durere-n glas.

Tot ce-ai avut pierdut-ai prin locuri de osândă
Alături de cei care prin lume pribegesc,
Gonind către himere și bucurii deșarte,
Gustând mai mult din ele, odihna nu-și găsesc.

Ce faci tu dar acolo? Copile drag te-ntreabă,
Cu haina zdrențuită si și aruncată-n glod,
Ce-a fost demult, odată, o haină împărătească
De Tatăl oferită, cu brâu și cu efod.

Cum poți mâna azi porcii, cu trudă și strădanii,
Ca cea din urmă slugă aleasă din popor,
Când ai o împărăție și-un Tată ce te-așteaptă
Să te întorci acasă, o, fiu rătăcitor!

Ridică-te degrabă cu fruntea din țărână
Azi încă te așteaptă, al tău Părinte Sfânt,
El haina vrea să-ți schimbe și să primești inelul,
Pecetea că ești iarăși, în Noul Legământ!

Cu Tatăl, întreg Cerul va fi în sărbătoare
Căci fiul cel mai tânăr din nou a fost găsit.
A fost pierdut dar iata, s-a întors din pribegie
Din căile deșarte, la Tatăl cel slăvit. .

Iar tu, ce ești în casă și ai belșug în toate
Primește cu-ndurare pe fratele-ți pierdut.
Nu te grăbi să judeci și să lovești cu piatra,
Cârtind fără-ncetare ce Tatăl a făcut!

Veniți pierduți ai lumii, la Tatăl azi vă-ntoarce
Cât încă mai e vreme, cât e belșug de har,
Căci pentru toți plătit-a Isus cu preț de sânge,
Pe dealul din Golgota, pe cruce la Calvar!

Veniți, veniți la ape! Chiar astăzi vă adapă.
Lăsați acum păcatul cu tot ce e murdar.
În prag așteaptă Tatăl pe orice fiu să vină,
Iertare să primească și o nouă viața-n dar!
Amin!