IN NOAPTEA DE CRACIUN

*
În noaptea de Crăciun... o stea răsare.
Ea... între stele e cea mai strălucitoare.
Luminozitatea ei... vestește o minune,
Se revarsă... bucurie... și o promisiune.

Niște Magi... prinși de mesajele date,
Cu mare viteză... plini de curiozitate.
Pornesc la drum... spre Betleem se duc,
După steaua magică... ei se conduc.

Peste pământ zboară o veste minunată.
Un Mântuitor... pentru omenirea toată,
Un prunc preasfânt... în iesle s-a născut.
Mesia... Salvatorul... al omenirii scut.

Steaua... anunță cu a ei vâlvătaie:
În palatul smereniei... în pătul de paie,
S-a născut un Rege... în iesle la oi.
Nu pe saltea de mătase, ci pe paie moi.

L-au încălzit... suflarea fierbinte a oilor,
Cerul era plin... de cântarea bucuriilor.
Iosif şi Maria... priveau spre veșnicie...
Ce veste minunată pe-a pământului glie!

Se revarsă iubirea cu razele mântuirii...
Ce mare har! Din minunea îndurării.
Se pregătește drumul spre Dumnezeu.
Unde sufletul a tânjit de veacuri... mereu.

Să-nălțăm colinda spre zările albastre,
Să-i aducem mulțumirile noastre.
Slavă... ascultare să dăm regelui glorios.
Slavă și mărire... Lui... Isus Hristos.

Nemărginitul... azi... în inimă trăiește.
Iubirea Lui Isus... spre cer călăuzește.
El e veșnicul rege... al vieţii noastre.
Ne duce în zbor... spre zările albastre.

În noaptea de Crăciun auzi vestea minunată.
Se bucură pământul... pe-întinderea toată.
Colindătorii... duc vestea bună cu iubire.
Inimile-s pline de mulțumire... și uimire.
Amin!