Țară iubită, dulce Românie,
De sub troian, din ghețuri, colți de clește,
În ghiocel speranța înflorește,
Culori spectrale strânse-n armonie.

Prin vremi mai porți o ie, românește,
Cu râu de doină dulce- amăruie,
În case ții mireasma de gutuie
Până când liliacul înflorește.

Mai curg cascadă, lacrimile noastre,
Dar Dumnezeu ți-a pregătit pomadă,
Un scut, când meteorii rupți din astre,

Sau orice altceva ar fi să cadă
Să-ți otrăvească Râurile caste,
Ți-a trimis Duhul Sfânt ca avangardă.

Amin!
Ana Haz, Seleuș, Arad, 20. 11. 2014