Lanţul şi libertatea

Un câine liber şi-un câine legat ,
S-au aşezat într-o zi la taifas ,
Timp de mai bine de-un ceas,
Discutând tocmai despre libertate ,
Cel mai minunat dar dintre toate !

Vorbeau pe limba câinilor , bine-nţeles ,
Problema prezentând un uriaş interes ,
Dar din nefericire , câinele cel legat ,
Părea complet dezinteresat .

Câinele liber se străduia să-l motiveze ,
Să-ncerce cumva să evadeze ,
Dar culmea era că n-avea pe cine,
Căci lanţul îi convenea atât de bine !

Iar la urmă , la urmă de tot ,
Lingându-se ultima dată pe bot ,
Dulăul legat îi răspunse cu-atâta candoare ,
Demnă de-o cauză mult mai mare :
-Ştii , dragul meu , eu aşa m-am pomenit
Şi bunicul şi tata tot în lanţ au trăit ,
Pentru mine lanţul e cea mai mare onoare,
Privesc lanţul ca pe-o înaltă favoare ,
Iar libertatea , poate ţie , ţi-ar prinde bine,
Dar cum i-ar folosi unui câine ca mine ?
Toţi câinii de lanţ cred că m-ar condamna ,
Dacă la libertate măcar aş visa !

Îţi pierzi vremea chiar de pomană ,
I-a zis patrupedul celui din stradă ,
Cu lanţul acesta m-am obişnuit
Şi sunt câinele cel mai fericit !

...Morala , dragii mei nu e greu de aflat ,
Căci prin jertfa Sa, Isus ne-a eliberat,
Dar lanţul ne-atrage mai mult ca Hristos ,
Renunţând la visul cel mai frumos !



P.S.
Câine de lanţ am fost odată şi eu,
Fiind foarte mândru de lanţul meu ,
Dar Domnul meu m-a eliberat fără plată
Şi la lanţ nu mă mai întorc niciodată !


20.11.2014
Cornel Jigău