Când privesc cerul cu stele

Când privesc cerul cu stele
Doamne-n sacra-Ţi măreţie
Strălucind, prin măiestrie,
' N diadema-i, de mărgele
Slavă-Ţi dau, privind la ele!

O! Şi-i aşa de maiestuoasă
Bolta albastră ce se-ntinde
Prin farmecu-i ce cuprinde,
Când impresii sfinte-ţi lasă
’ N priveliştea ei frumoasă!

Zi şi noapte-au fost create,
De Dumnezeul, cel Ziditor!
Şi pentru orice-admirator,
Slava Lui, se vede-n toate
Când adânc sunt cugetate!

Flavius Laurian Duverna
24 noiembrie 2014